Vita de vie a Cristinei

Multi dintre orasenii de azi cauta o oaza de relaxare in peisajul linistit si inca arhaic din mediul rural. Cei care mai au cate o radacina pe undeva, pe la tara, se retrag acolo in week-end-uri si se incarca pozitiv pentru o noua saptamana. Altii, precum amica mea, Cristina, au mostenit de la bunici o casa, cam departe sa poata merge in week-end, dar in care isi petrec cateva saptamani pe an, mai ales in vacanta de vara a copiilor. Inainte de Paste merg si planteaza acolo flori, legume si au pus si vita de vie, ca sa readuca la viata un peisaj trist si parasit odata cu trecerea in nefiinta a bunicilor. Distanta mare de la oras pana la proprietate i-a lamurit curand ca florile si legumele nu pot fi ingrijite doar vizitandu-le o data la plantare si o data la recoltare. Asa au decis sa planteze numai vita de vie, mai multe soiuri, care se coc pe rand, de vara pana toamna, ca sa “aiba pe ce pune mana”, cum a spus Cristina. Ei nu prea stiu cum se ingrijeste via. Au cerut sfaturi personalului de la Institutul de profil viticol de la Valea Calugareasca si apoi au inceput sa caute informatii pe internet, ca nu stiau ce e ala “ochi” sau “cep” sau “scaunul butucului” si multe asemenea. Asa a ajuns Cristina sa imi scrie si mie, sa o ajut cumva, sa isi puna pe picioare plantatia de vita de vie. In primul rand, a cumparat vita de vie de prin supermarket-uri. Parerea mea este ca a gresit la fel de mult ca si cand ar fi cumparat de la necunoscuti, din piata. Uneori acesti butasi cumparati din supermarket se prind, ca vita de vie este o liana cosmopolita. Alteori, dupa ce au fost manipulati prin depozite si s-au deshidtratat, nu-si mai revin nici cu apa sfiintita. Pornesc in vegetatie, emit un lastar firev si apoi mor. Si dupa ce au murit, primesc si eu un e-mail “ce sa fac, ca mi-a murit via tanara. Si asa de frumos pornise…!” Alteori, butasii sunt facuti in mod neprofesionist, adica in loc de portaltoi, partea care va fi ingropata este tot vita de vie roditoare, cu internodii scurte. Normal ca ea tinde sa elimine altoiul si sa creasca singura, ca are toate cele necesare. Si ne trezim ca iese asa un lastar frumos din pamant, dar nu seamana deloc cu ceea ce scria pe eticheta! Acolo, la casuta bunicilor, se afla inca niste butuci de vita de vie, batrani, cu frunze mari, care se catara ba pe zarzar, ba pe bolta din fata casei. Strugurii lor sunt mici si cand sunt copti se scutura la cea mai mica atingere. I-am explicat Cristinei ca acestia sunt hibrizi si ca sunt cam singurii care ar putea suporta tratamentul de austeritate pe care ea si familia ei ar vrea sa-l aplice viei de la tara: o taiere primavara si apoi direct la cules, toamna. Ea ar vrea sa aiba struguri toata vara, fara sa-i stropeasca, fara sa lege lastarii sau sa-i pliveasca. Or…asa ceva este posibil doar in imaginatie. Vita de vie este un organism viu si necesita atentie ca orice vietate. Se spune ca vacile dau lapte numai sub ochii stapanilor. Asa este si vita de vie. Daca este neglijata va intra in declin si va pieri. Orice interventie asupra ei este rasplatita cu un rod bun si de calitate. Cumparati material saditor de la pepiniere autorizate, care va ofera si informatiile minime despre cum sa porniti cultura respectiva. Informati-va inainte de a investi si de a face o plantatie pe care apoi sa o parasiti. Am vazut multe plantatii facute pe bani primiti din fonduri europene, care au ajuns in paragina, din lipsa de interes si dragoste a celor care le-au facut. Suntem destui care va putem ajuta sa imbinati utilul cu placutul si sa faceti din dorinta voastra un succes. Articol&Foto de Mirela Gabriela Heizer

Comments are closed.

×

Dă un LIKE pe Facebook