Muscate inflorite tot anul

Noi cunoaştem muşcatele ca plante anuale, dar cu puţină grijă şi dibăcie, le putem ajuta să treacă peste iarnă, utilizând una din următoarele metode: Prelevarea de lăstari pentru înmulţire: este un mod de a perpetua o plantă, prin înmulţirea vegetativă. Se taie butaşi de tulpină – lăstarii nelignificaţi (erbacei) –  vara târziu şi se pun la înrădăcinat într-o jardinieră cu pământ special pentru muşcate, în casă, la o fereastră luminoasă. Pământul în care vor prinde rădăcini aceşti lăstari trebuie să se usuce între două udări. Fertilizarea se va face către sfârşitul iernii, la 7-10 zile, cu un îngrăşământ lichid echilibrat în azot/fosfor/potasiu. Ciupirea vârfului lăstarilor la începutul primăverii va încuraja plăntuţa să devină tufă. La mijlocul primăverii se mută fiecare nouă plantă în ghiveci separat. Reduceţi temperatura în încăperea unde vieţuiesc noile muşcate, pentru a le căli şi le scoateţi afară atunci când riscul îngheţurilor târzii de primăvară a trecut. Iernarea în ghivece sub clopot de sticlă: este o metodă potrivită pentru un număr mic de plante, atunci când avem o seră sau un loc în care le putem adăposti în lunile friguroase. Scoateţi plantele din grădină şi plantaţi-le în ghivece cu val de pământ, înainte de primele îngheţuri de toamnă. Tăiaţi lăstarii lăsând maxim 10 cm. Udaţi foarte puţin peste iarnă. Replantaţi în ghivece mai mari, odată ce pornesc din nou în vegetaţie, la mijlocul primăverii. Căliţi-le şi scoateţi-le afară imediat ce a trecut pericolul îngheţurilor târzii. Iernarea în stadiul de semi-hibernare: această metodă se pretează pentru varietăţile cu lăstari lemnoşi, dar folositoare şi în cazul în care sunt multe plante de conservat în anotimpul rece. Se scot plantele din grădină sau din ghivece şi se scutură excesul de sol de pe rădăcini. Lăsaţi foliajul şi rădăcinile să se usuce într-un spaţiu ferit de îngheţ. Înveliţi plantele în ziare şi agăţaţi-le cu rădăcinile în sus, aproape de tavanul unei încăperi reci, dar fără riscul de îngheţ. Rădăcinile plantelor care vor supravieţui şi vor da semne de creştere primăvara devreme, vor fi scufundate câteva ore în apă, înainte de a fi replantate în ghivece şi tăiate scurt, la 10 cm. Tăierea şi dresarea: multe muşcate sunt stufoase natural. Ele pot fi ciupite primăvara sau vara devreme, pentru a le încuraja să ramifice. Exemplarele înalte şi viguroase pot fi dresate să formeze pomişori sferici sau columnari. Dacă sunt forţate să vegeteze şi să înflorească tot anul, majoritatea muşcatelor pot fi rejuvenate prin tăieri puternice primăvara. Tinerele plăntuţe din varietăţile curgătoare se pretează excelent la tăieri în vederea ramificării. Îndepărtarea florilor ofilite stimulează înflorirea.

 muşcatele mele în 31 decembrie 2008

Înmulţirea muşcatelor: multe varietăţi de muşcate se pot înmulţi prin seminţe. Semănate iarna târziu, noile plăntuţe cresc într-un mediu protejat, cum ar fi serele încălzite. Cele mai multe muşcate însă, se pot înmulţi prin butaşi de tulpină (lăstari erbacei) de primăvara până toamna. Problemele muşcatelor:

  • virozele transmise prin înţepăturile insectelor vectori, cum sunt tripşii, sau prin uneltele utilizate pe un număr foarte mare de plante, cum sunt cuţitele sau foarfecele de grădină;
  • rădăcinile muşcatelor cultivate în ghiveci sunt atacate de către larvele gărgăriţei coletului (Otiorhynchus sulcatus);
  • slaba circulaţie a aerului şi umiditatea crescută favorizează putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) şi ruginile;
  •  muşcatele sunt atacate şi de cicade (Hauptidia maroccana), păduchele lânos (Pseudococcus sp.) şi musculiţa albă (Trialeurodes vaporariorum);
  • lăstarii îndesiţi cu frunze distorsionate, adesea apropiate de nivelul solului, sunt rezultatul atacului bacteriei (Rhodococcus fascians), care provoacă boli vasculare.

Articol si foto : Dr.ing. Mirela Heizer  

Comments are closed.

×

Dă un LIKE pe Facebook