Leandrul

Nu voi povesti în cele ce urmează despre taxonomia sau originea acestei plante ornamentale atât de îndrăgită de mulţi dintre noi. Aceste informaţii le puteţi găsi la o simplă căutare pe Internet. Nu voi povesti nici că este o plantă care conţine substanţe otrăvitoare, că puteţi găsi şi despre acest subiect mii de pagini, la o simplă căutare. Am să vă spun cum îmi îngrijesc eu cei patru leandri. Unul dintre ei, cel alb, are venerabila vârstă de 10 ani!

Originea lui mediteraneeană m-a făcut să îi acord o mai mare atenţie peste iarnă. La început, micuţ fiind, l-am ţinut pe pervazul din cameră permanent, indiferent de anotimp. Când a crescut, am început să îl scot afară. Am experimentat plantarea lui în pământul din grădină, începând cu luna aprilie şi scoaterea lui toamna, înainte de îngheţuri. Metoda este de departe cea mai bună, dar necesită grijă pentru locul unde alegem să îl găzduim peste vară, pentru că şi lui îi place să fie „cu picioarele în apă şi cu fruntea în foc”. Într-un an, o ploaie cu grindină mi l-a rănit foarte tare şi de atunci am ales să îl ţin într-un ghiveci mare, la un loc însorit, dar ferit de vânturi puternice. Am ales un loc unde nicio frunză sau floare să nu cadă în vasul cu apă al animăluţului de companie, pentru că macerarea în apă a oricărei părţi din leandru l-ar putea ucide.  De un an, leandrul meu alb are încă trei fraţi: unul roz involt (cu flori mari, bătute), unul duo – roz pal cu galben şi unul trio – roşu, roz şi galben.

Îi ud în fiecare zi, când sunt căldurile foarte mari sau la două-trei zile, dacă sunt zile normale de vară, cu temperaturi în jur de 22-23oC. O dată pe săptămână îl fertilizez cu un îngrăşământ cu formula 2-1-3, adică substanţa activă conţine14% azot – ajută la creştere, 7% fosfor şi 21% potasiu – ajută la înflorire frumoasă şi abundentă. Este cu atât mai bine dacă în acest îngrăşământ se mai găsesc: magneziu şi microelemente: bor, cupru, mangan, zinc şi asta puteţi citi pe eticheta produsului respectiv. Din îngrăşământul cu această formulă pun o lingură de supă plină cu vârf, la 10 litri de apă. Leandrii mei sunt mari şi au nevoie de câte 5 l de apă la o udare, aşa că trebuie să fac mai multă soluţie de fertilizant. Anul acesta nu mi s-au îmbolnăvit şi nici nu au fost atacaţi de vreun păduche de frunze. Preventiv, în primăvară, imediat ce i-am scos afară, i-am tratat cu un insecticid sistemic, cu spectru larg.

Toamna le scurtez coroana, tăindu-i ca pe gardul viu, la circa 2/3 din lungimea lăstarilor. Apoi îi scot din ghiveci şi le retez şi rădăcinile, cu o cazma, formând un cub de pământ mai mic decât ghiveciul în care au fost. Îi pun la loc în ghiveci şi completez cu pământ. Leandrii se mută în casă, în cea mai rece încăpere (dar fără pericolul de îngheţ) şi vor sta în repaus până primăvara. Udarea va fi mai rară, dar nu trebuie lăsat solul să se usuce în profunzime. Tăierea rădăcinilor se face pentru a-i da de lucru plantei în perioada de repaus. Toamna şi primăvara sunt momentele cele mai propice creşterii rădăcinilor. Noi avem interesul ca în primăvară, leandrii să se ocupe cu creşterea lăstarilor şi înfloritul, de aceea facilităm creşterea rădăcinilor toamna. În zona mediteraneeană, în perioada rece a anului este mai multă apă în solul sărăcăcios şi leandrul s-a adaptat să îşi dezvolte rădăcinile în acest răstimp, ca să aibă o bază solidă în primăvară, pentru a-şi arăta splendoarea coroanei şi florilor.

Sunt foarte multe plante toxice în jurul nostru. Dacă ştim cum să le îngrijim, ne putem bucura de frumuseţea lor atrăgătoare, fără nicio teamă.

Articol & Foto – Dr.Ing. Mirela Gabriela Heizer

Comments are closed.

×

Dă un LIKE pe Facebook