Iarna mea cu flori în casă

O să vă povestesc despre florile mele din casă. O poveste de iarnă, în pragul primăverii. Stau frumos aliniate în camera cu fereastra către sud. Am ales aşa pentru ele, fiindcă aşa pot să las caloriferul mai rece decât în restul apartamentului. În zilele însorite se crează acolo o atmosferă foarte plăcută, ca în grădină. În camera cu flori temperatura este menţinută în jur de 19oC. Nu le ud prea des. Pe cele situate pe pervaz, deasupra caloriferului, mai degrabă le las să atingă faza de secetă. Dacă nu aveţi posibilitatea să le rezervaţi o cameră întreagă, atunci să aveţi grijă să puneţi plante de origine mediteraneeană în încăperile unde aerul este uscat. Atunci când le udaţi se va regla şi umiditatea din incinta respectivă. Acestui tip de plante îi place cu picioarele în apă şi cu fruntea în foc. Un exemplu ideal este Cyperus sp. (papirusul), căruia nu-i place apa pe frunze, dar la rădăcini o adoră. Din când în când, le stropesc cu o pompiţă improvizată dintr-un flacon care găzduise soluţie de spălat geamuri. Am o mulţime de pompe de toate neamurile, de toate firmele, dar asta e cea care s-a dovedit cea mai la îndemână şi mai fiabilă. Cam o dată pe lună şi asta s-a nimerit să fie o dată înaintea sărbătorilor de iarnă, o dată înainte de anul nou chinezesc şi o dată în „zilele babelor” de la început de martie, şterg cu un burete ud plantele cu frunze mari, mai ales pe faţa superioară a frunzei. Atenţie! Frunzele pubescente, păroase, nu au nevoie de acest tratament, ca să nu rupem firişoarele minuscule care le apără natural de praf şi microorganisme. Pe la mijlocul lunii februarie fac un inventar al ghivecelor. Socotesc ce plante strigă după transplantare într-un ghiveci mai mare şi notez de câte am nevoie. Într-o lună şi jumătate găsesc eu timp şi resurse să cumpăr şi ghivece şi pământ de flori. Întotdeauna alegeţi ca următorul vas în care va locui planta un nou an, mai mare cu maxim 5 cm în diametru faţă de cel din care o scoateţi, dacă este o plantă cu flori şi maxim 10 cm, dacă este o plantă care nu înfloreşte. Un ghiveci supradimensionat la transplantare va invita noul locatar să îşi dezvolte cu precădere rădăcinile, în detrimentul creşterii părţii aeriene şi înfloritului. La plantele decorative prin frunze, un ghiveci prea mare va avea acelaşi efect, de stagnare a creşterii frunzişului. De regulă, plantele ne spun ele când vor să fie mutate. Atunci când îşi scot rădăcinuţele prin orificiile de scurgere a apei, deja strigă la noi după un ghiveci nou mai încăpător. Majoritatea plantelor de apartament au două perioade de vârf în care îşi dezvoltă rădăcinile: primăvara şi toamna. Dacă nu le-am transplantat imediat ce le-am dus în casă, astă toamnă, este bine să nu le deranjăm până prin martie cu mutarea. Dacă suntem nerăbdători vom avea dezamăgirea să asistăm la suferinţa florii fără să îi putem fi de ajutor. Există riscul să putrezească şi să moară, deşi noi îi punem pământ bun, proaspăt şi o udăm în fiecare zi, să se prindă. Nu e timpul de creştere pentru rădăcini, nu cresc. Mai bine aşteptăm să treacă iarna şi să le mutăm în casă nouă atunci când sunt şi ele pregătite. Primăvara este aproape. Să stăm câteva clipe de vorbă cu plantele noastre să aflăm ce-şi doresc şi să ne apucăm de făcut planuri de grădinărit. Azi au venit raţele sălbatice. Oare ştiu ele ceva? Articol& Foto Dr. Ing. Mirela Gabriela Heizer  

Comments are closed.

×

Dă un LIKE pe Facebook